încrederea īn destinul de floare de mai al poetului celui găsit în cuvintele lui

 

 

 

motto: “La început era Cuvântul

şi Cuvântul era la Dumnezeu

şi Dumnezeu era Cuvântul.”

Sfânta Evanghelie după Ioan

”

 

 

 

cuvintele poetului nu locuiesc în el

şi nici nu trăiesc odatã cu acesta

ci trãiesc mult înaintea lui

cu ani-luminã înaintea lui

sigur

mai mult ca sigur

mai întâi de toate cele care vor fi fost să fie

 

viața cuvintelor nu seamãnã nicicum cu viața ruginitã a poetului

cãci nu poate fi mãsuratã nici cu secundele

nici cu orele

nici cu anii

şi cu atãt mai puțin în bani

 

și deși nu au valoare

cuvintele miros a pãmânt reavãn

a iarbã tãnãrã şi mustindã de râuri

 

cuvintele miros a fântână

a curgere

și nu a formă

 

râurile însele curg susurândã în catacombele cuvintelor

şi vuiesc în suflete

în şuvoaie

torente

sau cascade

în curenți puternici şi mult grãitori de viațã sau moarte

 

poetul este doar mantia poemului

haina împãratului cea vremelnicã şi descusutã la îngeri

zdrențuitã de veacuri ascuțite

şi nefirească nesupunere

 

cuvintele sunt ca florile cireşului primăvara devreme

când iarna încã geme sub paşii luminii

ele sunt albe și firave

tãioase şi grave

semne din semne

 

cuvintele ajung în sufletul poetului cu un scop anume

ele s-au nãscut pentru ca el sã se nascã

şi trãiesc pentru ca el sã trãiascã

deci ajung în respirarea fiecărui pas al lui

 

cuvintele sunt iubirea poetului de infinit

sunt semnele de pe planeta neînțelesului care trebuie înțeles

de aceea la moartea poetului

cuvintele vor spune

 

a fost un om bun

sau poate doar un pom cu flori de lună

și deși ar fi trebuit să moară de o mie de ori

poetul va umbla pe urma cuvintelor sale

o veșnicie

căci cuvintele sunt calea poetului

și poemul este doar o urmă

a dumnezeirii curgerii lor

sub sărutul luminii

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui florar în a noua  zi în București

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™