singur

 

singur

 

 

 

 

 

octombrie a început să curgă

pe streșini putrede și triste

și nu mai e cin’ să mă plângă

cu mutre triste în batiste

 

doar ploaia plânge în ferestre

doar nopții pare să-i mai pese

nici zorii nu mai vin pe creste

nici ziua norii nu mai țese

 

o toamnă putredă și rece

îmbracă ziduri în regrete

aștept să dor și nu mai trece

și pleacă norii de egrete

 

e toamnă până la prăsele

și e târziu și sunt și singur

nu curge luna nu sunt stele

și bate în zăbrele frigul

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™