îngerul și fiul rătăcitor
am
venit să mă vindeci de regrete
spuse
îngerul
vindecă-mă
de regrete
spuse
el ciopârțit de cuvinte
uite
aproape
că am ajuns la sfârșitul clipei
stăm
pe marginea prăpastiei deja
și
eu încă regret că tu ești fiul rătăcitor
și
eu îngerul păzitor
zise
totdeauna
mi-am dorit să fiu și eu pentru un ceas
fiul
rătăcitor
să
pot să iubesc o femeie
știi
o
femeie în carne și oase
cu
sâni
cu
miros de busuioc
cu
ochii adânci
înțelegi
mai
ales pentru maci
maci
ăia mă fascinează
spuse
el
îngerul
rebel
sunt
de prea multă vreme perfect
nu
ai văzut că
până
și nichita a spart colțul cubului
numai
așa a putut să își dea seama că a fost perfect
cine îmi poate vedea perfecțiunea mea
și
mai ales cine o poate admira
sunt
ca un ocean singur în mijlocul valurilor sale
nici
măcar nu poate exista cineva care să-l poată privi
înțelegi
mă
înțelegi
zise
îngerul redundant de păcătos
altfel
de unde să știu de unde încep și unde mă sfârșesc
zise el
cam melodramatic pentru gustul meu
gustul
meu rătăcitor
colegul
meu de garsonieră
îngerul
stăteam amândoi
într-un poem cam strâmt
și cam incomod
nu reușeam să leg nici două cuvinte
și nici nu-mi dădeam seama
de
unde a apărut îngerul ăsta
care
mă încurca grozav
aveam
de gând să mă mut în alt poem
într-un
poem de dragoste
dar
nici măcar nu-mi mai puteam mișca picioarele
nici
secundele
mă
uitam la timp ca la un tablou de Dali
cineva
sigur împlàntase în timp un înger
foarte
probabil îngerul ăsta hulpav
îmbătat
cu cuvinte
zău
așa
unde
e prima ieșire de urgență
unde
e câmpul acela de maci roșu aprins și firav
de
maci de o zi
femeie
tu
unde ești
firavă
de un roșu aprins
zău
așa
dă-mi
mâna
vreau
să cobor la ultima iubire
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
BURDUSA'S PODCAST
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu